carénţã


carénţã
s. f., g.-d. art. carénţei; pl. carénţe

Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.

Look at other dictionaries:

  • carenţă — CARÉNŢĂ, carenţe, s.f. Lipsă, deficienţă; neglijenţă. – Din fr. carence, lat. carentia. Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX 98  CARÉNŢĂ s. v. cusur, defect, deficienţă, imperfecţiune, insuficienţă, lacună, lipsă, meteahnă, neajuns, păcat,… …   Dicționar Român

  • carenţa — carenţá vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. carenţeáză Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  CARENŢÁ vb. tr. a priva de unii factori indispensabili nutriţiei organismului. (< fr. carencer) Trimis de ra …   Dicționar Român

  • carenţial — CARENŢIÁL, Ă, carenţiali, e, adj. (Rar) Care este produs de o carenţă. [pr.: ţi al] – Din fr. carentiel. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  carenţiál adj. m., pl. carenţiáli; f. sg …   Dicționar Român

  • carent — CARÉNT, Ă, carenţi, te, adj. (Rar) Cu lipsuri. – De la carenţă. Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX 98  carént adj. m., pl. carénţi; f. sg. caréntă, pl. carénte Trimis de siveco, 10.0 …   Dicționar Român

  • lipsi — LIPSÍ, lipsesc, vb. IV. 1. intranz. A nu (mai) fi, a nu (mai) exista, a nu se (mai) găsi (acolo unde în mod normal trebuia să se afle). ♦ (Construit cu dativul) A nu avea ceva. Ce ţi lipseşte? 2. intranz. (Despre oameni) A nu fi de faţă, a nu se… …   Dicționar Român

  • marţial — MARŢIÁL, Ă, marţiali, e, adj. 1. (livr.), Solemn şi grav; impunător. 2. Ostăşesc, militar; de război. ♢ Curte marţială = tribunal militar instituit în timp de război, de mobilizare sau în timpul unei stări excepţionale. Lege marţială = lege care… …   Dicționar Român

  • Sebastián García Guerrero — Para otros usos de este término, véase García Guerrero. Sebastián García Guerrero Procurador en Cortes por empresario del Sindicato Nacional de Ganadería 1 …   Wikipedia Español

  • defect — DEFÉCT, Ă, defecţi, te, s.n., adj. 1. s.n. Lipsă, scădere, imperfecţiune materială, fizică sau morală; cusur, meteahnă, neajuns, beteşug, hibă. ♦ Deranjament, stricăciune care împiedică funcţionarea unei maşini, a unui aparat. ♦ Ceea ce nu este… …   Dicționar Român

  • păcat — PĂCÁT, păcate, s.n. 1. Călcare a unei legi sau a unei porunci bisericeşti, abatere de la o normă (religioasă); fărădelege; p. gener. faptă vinovată, greşeală, vină. ♢ Păcatul strămoşesc (sau originar) = (în concepţia religiei creştine) greşeala… …   Dicționar Român